”Hai la focul lui Sumedru, c-a mâncat căţeaua iedul, măăă…şi-a mai rămas un hartan şi l-am dat la un ţigan, şi-a mai rămas o frimitură şi am băgat-o în căciulă…”. Acestea sunt câteva din versurile care au fost strigate de copiii din satde pe Valea Dâmboviţei în ajunul Sfântului Dumitru Focul lui Sâmedru, ceremonialul nocturn de înnoire a timpului calendaristic este un adevărat Revelion sătesc, cu multiple semnificaţii, ce are loc în noaptea de 25 spre 26 octombrie. Focul lui Sâmedru a fost aprins, în noaptea de vineri spre sâmbătă , în ajun de Sfântul Dumitru.La Bărbuleţu în judeţul Dâmboviţa tradiţia are loc în fiecare an. În preajma unui imens rug, aprins de tineri într-un loc înalt al satului, se adună întreaga suflare a aşezării. În jurul focului se strigă în cor ”Hai la Focu lui Sâmedru!”, iar femeile împart fructe şi covrigi:“Acest obicei, cu focul, l-am pomenit de când eram copilaş mic. Este o bucurie a copiilor şi totodată a noastră .Le împărţim nuci, covrigi ce are fiecare ”, ne-a declarat o bătrână a satului. Sâmedru este asociat cu moartea naturii, cu sosirea iernii şi a frigului. Sâmedrula preluat numele şi data de celebrare ale Sfântului Dumitru, Marele Mucenic de la Tesalonic din calendarul ortodox. În legende, credinţe sau basme,Sâmedru era un om obişnuit, crescător de animale sau un sfânt care umbla pe pământ însoţit adesea de Sângiorz.Este o ceremonie ca un scenariu al morţii şi renaşterii anuale a divinităţii pastorale, sugerat prin tăierea şi arderea unui brad arbore considerat sacru, prezent în toate ritualurile magice şi de trecere la români. Pregătirile se încep cu 2-3 săptămâni înainte, deoarece Focul lui Sâmedru este considerată cea mai mare sărbătoare pastorală, un fel de Revelion la care participă tot satul.Copiii şi tinerii strâng din timp cetină de brad, crengi, coceni de cucuruz, găteje şi uscături şi amenajează locurile unde se vor aprinde Focurile lui Sâmedru. În dimineaţa zilei de 25 octombrie, câţiva flăcăi însoţiţi de copii merg în pădure pentru a tăia brazii rituali, îi taie, îi curăţă de crengi apoi îi aduc şi îi fixează în locurile unde se vor aprinde rugurile funerare, ridicând în jurul lor mai mult de un stat de om gătejile, uscăturile şi cetina strâsă cu săptămâni înainte. De multe ori înălţimea acestui brad este cât turla bisericii, aceasta în caz că se fixează orizontal în pământ. Când soarele apune şi întunericul nopţii începe să coboare, toată suflarea satului se strânge în linişte, ca pentru un ceremonial sacru, ritual. Copiii deci cei mai curaţi sufleteşte, aprind cu emoţie focurile, iar când flăcările încep să se înalţe cuprinzând şi bradul ritual, atât ei cât şi tinerii încep să strige din răsputeri : Hai la Focul lui Sâmedru, hai la Focul lui Sâmedru !:”Hai la focul lui Sumedru, c-a mâncat căţeaua iedul, măăă…şi-a mai rămas un hartan şi l-am dat la un ţigan, şi-a mai rămas o frimitură şi am băgat-o în căciulă…”, sunt câteva din versurile strigate de copiii din sat, imediat după ce au aprins focul. Femeile, pregătite cu coşniţe pline, împart ca la un ceremonial de înmormântare covrigi, nuci, mere:” Noi dăm covrigi copiiilor iar bărbaţii se strâng la un pahar de ţuică. Vin chiar şi oameni de la oraş să se bucure împreună cu noi de această tradiţie, transmisă din generaţie în generaţie”, spune o localnică din Bărbuleţu.În jurul rugului sau rugurilor, până târziu în noapte, toţi locuitorii satului mănâncă, beau, spun snoave şi glume şi se bucură ca la o mare serbare, chiar dacă cei mai mulţi dintre ei nu cunosc motivaţia ritualului – celebrarea tainei renaşterii zeului prin ritul funerar de încinerare. Cel mai important moment al serbării este cel al prăbuşirii bradului încă arzând, direcţia în care cad cărbunii aprinşi consideraţi sacrii, indică care dintre tinerii se vor căsătorii în noul an. Focul lui Sâmedru a rămas un obicei viu, păstrat în multe localităţi din nordul judeţelor Argeş, Dâmboviţa,Vâlcea, în unele zone montane şi submontane din Muntenia, Oltenia şi Moldova, chiar dacă nu se mai cunoaşte semnificaţia iniţială, rituală de fapt ca toate focurile de peste an, ceremonii practicate în mediul rural:”Este un ceremonial de toamnă care simbolizează înnoirea timpului calendaristic şi alungarea spiritelor rele. Este un eveniment prin care se marchează încheierea anului agricol. Există şi o competiţie între străzi, care are focul cel mai frumos .Această sărbătoare semnifică strânsul recoltelor. Se spune că cu cât se va înălţa de sus focul, atât de rea o să fie iarna aceasta, dar şi anul viitor va fi mai bogat. Mă mândresc cu faptul că am o comunitate harnică”, spune Marian Alexe, primar în comuna Bărbuleţu.O veche zicală românească spune : La Sângeorz se încaieră câinii, la Sâmedru se bat stăpânii .La Sângiorz se formează noi turme, cu păstori noi, care duc oile pe munte la stână. Iar câinii turmelor reunite se bat între ei până ajung să se cunoască. La Sâmedru, turmele coboară în sat la iernat, expiră vechile învoieli facute la Sângiorz şi se fac altele noi, prilej de bucurie şi adălmaş sau în caz de nerespectare a înţelegerilor, prilej de ceartă, de aici şi proverbul respectiv.
news
- S-a izbit cu mașina de un stâlp pe DJ 101B – comuna Butimanu, patru persoane rănite
- Pasionați de ATV-uri, depistați de jandarmi în fondul forestier al localităților Cândești și Tătărani
- Razie în orașul Găești. VIDEO
- Spectacolul „Armonii de primăvară”
- Mii de copii care învață în Târgoviște, beneficiază de transport gratuit atunci când folosesc autobuzele operatorului târgoviștean
- Premierul Marcel Ciolacu: Amendamentul depus ieri în Parlament de PSD care prelungește plafonarea adaosurilor la prețurile alimentelor de bază
- Excelența Sa, Ambasadorul Extraordinar și Plenipotențiar al Statelor Unite ale Americii în România, Kathleen Ann Kavalec a vizitat județul Dâmbovița
- Spectacolul „Zorba grecul” în cadrul Campaniei Naționale „Artiștii pentru artiști”